Colivia

https://t.me/VociIndependente

de Ovidiu Tânjală

Aflăm din presa zilelor trecute că dl. Sam Bankman-Fried a fost arestat fiind învinuit de infracțiuni ce pot conduce către o condamnare la 115 ani de închisoare.

Indiferent dacă dl. Bankman-Fried își va sfârși sau nu zilele în închisoare cred că povestea acestuia trebuie spusă căci este una dintre poveștile semnificative ale acestui început de secol, este o poveste pe care fiecare dintre noi ar trebui să o știe așa după cum generațiile dinaintea noastră ar fi trebuit să știe lecția oferită de unul dintre antemergătorii domnului Bankman-Fried, mă gândesc la dl. Joseph Süß Oppenheimer, povestea acestuia fiind întru totul similară cu cea a eroului istoriei noastre de astăzi.

Povestea de astăzi este strâns legată de dezvoltarea tehnologiei informatice, extinderea noilor tehnologii aduce după sine un număr din ce în ce mai mare de oameni obișnuiți să opereze cu noțiuni abstracte. Nevoiți să descompună gesturile celor din jurul până la momentul în care acestea se apropie de esența abstractă a activităților umane pe care urmează să le automatizeze, obișnuiți cu abstracțiunile propriei meserii, preoții noilor tehnologii n-au putut să nu observe primitivismul excrocheriei sistemului de rezerve fracționare, n-au putut să treacă cu vederea modul în care elitele financiare și bancare emit monedă calpă îmbogățindu-se pe seama celor din jur, distrugând societatea pe care o parazitează.

Bitcoin, tehnologia blockchain din spatele acestuia, reprezintă reacția firească de respingere a inginerilor specializați în tehnologia informației a modului în care funcționează sistemul bancar modern, acești oameni plutind în abstracțiune, desprinși de realitatea fizică, au construit o alternativă firească pentru ei la furtul instituționalizat de sistemele bancare moderne.

Oricât de aberantă și de energofagă ar fi implementarea bitcoin, simpla existență a acestuia stă mărturie nu doar a inadecvării la realitatea fizică a inginerilor pe stil nou ci este mai ales mărturia fraudei pe stil vechi a sistemelor bancare ce operează cu rezerve fracționare, existența bitcoin este mărturia indignării morale a unor oameni inteligenți puși în fața fraudei vechi și antice a emiterii de monedă calpă.

Aflate în imposibilitatea de a interzice un program – căci ce altceva este bitcoin decât un program de calculator – statele moderne, statele social democrate, s-au văzut nevoite să conviețuiască cu bitcoin, politicienii și bancherii au văzut cum acesta erodează încet și sigur monopolul emiterii de monedă al statului ce-l știau capturat, prizonier al raptului de tip Cantillon.

Programul – bitcoin adică – a funcționat fără greș. Deși suntem cu toții obișnuiți cu erorile programelor informatice de această dată bitcoin a funcționat fără greș. Defecțiunea, vulnerabilitatea bitcoin, gândacul ce i-a distrus temeliile poartă numele Bankman-Fried, un personaj incoerent pe care nu ni-l putem imagina capabil să scrie o linie de cod. Incapabili să vadă din stratosfera abstracțiunilor chestiuni simple și practice, pierduți în algoritmi, creatorii bitcoin au uitat să fie user friendly iar aici intervine FTX și directorul FTX, dl. Sam Bankman-Fried. Căci firma domnului Bankman-Fried nu este altceva decât un soi de casă de schimb în care clienții schimbă bitcoin pe monedă fiduciară emisă de diverse bănci centrale. Dl. Bankman-Fried, geniul aclamat de politicieni precum dl. Clinton sau dl. Blair, nu a făcut decât să fure banii deponenților, dl. Bankman-Fried nu este decât un patron de casă de schimb care a fugit cu banii deponenților, acesta nu are vreo calificare high tech care să-i fi permis să fure neobservat bani sau să creeze în vreun fel bani, dl. Bankman-Fried este un hoț pe stil vechi, un hoț gângav și primitiv, un hoț suficient de viclean pentru ca să investească o parte din banii furați în politicieni susceptibili în a-i asigura impunitatea în fața legii.

Mecanismul fraudei în care a fost implicat dl Bankman-Fried a fost simplu și primitiv, mai dificil de înțeles este motivul pentru care dl. Bankman-Fried a fost lăsat din brațe de politicieni, presupun că o să înțelegem cu toții mai bine dedesubturile afacerii Bankman-Fried atunci când aceasta nu va mai reprezenta vreo miză, atunci când înțelegerea detaliilor va fi lipsită de orice consecințe practice. Cel mai probabil dl. Bankman-Fried va sfârși în închisoare, va muri din cauze naturale sau va sfârși sinucis – căci aceasta din urmă pare a fi soarta personajelor aflate în miezul evenimentelor politice importante.

Din păcate pentru noi toți trăim în secolul XXI, un secol pudibond, iar dl. Bankman-Fried va fi ferit de soarta înaintașului său dl. Süß Oppenheimer. Căci nimic nu s-a prea schimbat în ultimele două secole în finanțele publice, am devenit doar mai pudibonzi, avem oroare de corpuri în descompunere exhibate în piețele orașelor noastre. Asemenea domnului Bankman-Fried, dl. Süß Oppenheimer a făcut diverse malversațiuni financiare, protecția și interesul politic fiind subînțelese. Trăind în vremuri mai puțin fiduciare decât cele în care trăim astăzi, dl. Süß Oppenheimer a fost spânzurat într-o colivie, corpul fiind lăsat ani de zile să-i putrezească în public spre luare aminte pentru aceia ce vor fi tentați să-i calce pe urme. Edulcorată, lipsită de încărcătură morală, povestea domnului Süß Oppenheimer a fost răstălmăcită de unul dintre tovarășii de drum ai domnului Stalin, mi se pare că dl. Feuchtwanger a primit premiul Nobel pentru modul în care a contorsionat o poveste simplă cu final aproape fericit (căci responsabilii politici au fost absenți din cușca morții și a descompunerii domnului Süß Oppenheimer).

Nemaiavând ce înțelege din istoria domnului Süß Oppenheimer, dl. Bankman-Fried i-a călcat pe urme, politicienii, schimbători ca întotdeauna, vor avea de grijă să reia în amănunțime – cu excepția chestiunilor stridente ce-ar putea fi educative pentru public – o poveste a cărei semnificație ar fi util să nu o uităm ci să o transmitem copiilor noștri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.