1 iunie sau comunismul din noi

de Ovidiu Tanjala

Uniunea Sovietică a fost prima țară care a legalizat avortul, avortul a fost legalizat imediat după venirea la putere a bolșevicilor. Cu o scurtă întrerupere – îi datorăm lui Stalin aceasta – avortul a fost legal în fosta Uniune Sovietică, a fost legal de la fondarea URSS și până la disoluția acesteia.

Una dintre consecințele instaurării comunismului în Estul Europei a fost și legalizarea avortului în fiecare dintre țările satelite membre ale fostului bloc comunist. Faptul că în perioada cuprinsă între 1967 și până la căderea regimului comunist avortul a fost ilegal în România este cu totul necaracteristic regimurilor comuniste, politica comuniștilor români în chestiunea avortului fiind întru totul singulară.

În aceeași perioadă în care bolșevicii legalizau avortul în URSS, în SUA acesta era privit ca o abominațiune, a trebuit să treacă un secol pentru ca în SUA eventuala interzicere a avortului, ca urmare a unui vot popular, să le pară elitelor americane o abominațiune. În ceea ce ne privește pe noi românii, avortul a fost legalizat, legea 770/1966 fiind abrogată pe 26 decembrie 1989 chiar în timpul a ceea ce-ar fi trebuit să fie o revoluție anticomunistă.

Dar URSS nu a exportat doar legalizarea avortului ci și pseudo-sărbători precum anul nou, 8 martie sau 1 iunie. Intrate într-o firească eclipsă imediat după 1989 aceste sărbători au fost recent revitalizate, progresismul elitelor politice românești fiind confirmat o dată în plus. Ar trebui să sărbătorim pe 8 martie așa numita zi a femeii, asta deși taxarea muncii cu peste 60% (inclusiv TVA etc) condamnă femeile românce să-și părăsească copiii și familia pentru a munci în vederea compensării pierderii de venit prin taxare, taxarea extraordinară a muncii făcând practic imposibil ca o familie să fie întreținută dintr-un singur salariu. Sărbătorim așa numita zi a copilului pe 1 iunie deși le răpim copiilor noștri mamele pentru a le trimite la muncă, deși le riscăm acestora inutil viața și viitorul pentru a-i proteja de boală pe cei mai în vârstă dintre noi, ne facem că ne pasă de copiii noștri deși în loc să economisim și să acumulăm pentru a le lăsa ceva care să-i ajute să trăiască o viață mai productivă și mai bună decât cea pe care am trăit-o noi înșine alegem să trăim pe datorie împrumutându-ne, fără a le cere consimțământul, de la cei pe care ne prefacem că-i sărbătorim astăzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.