De 1 iunie despre doamna Thunberg

de Ovidiu Tânjală

Ne apropiem de așa numita zi a copilului, de 1 iunie va fi încă o dată amuzant și deprimant de urmărit festivismul gol de conținut al sărbătorilor stângii, cuconetul aferat în ceea ce ar fi trebuit să fie învățământul românesc se va agita, vor fi flori, unghiuțe și coafuri, vorbărie calpă, copiii vor respira ușurați căci vor fi lăsați în pacea lor, nimeni nu le va cere să-și ridice privirea din tabletă sau din telefon.

Copiii nu doresc însă să fie lăsați cu totul în pace, ne atrag din când și când atenția. În Statele Unite băieții își varsă frustrarea o dată cu gloanțele asupra colegilor și a profesorilor, în Europa absența armelor de foc împinge adolescenții către degenerare și activism politic, boala psihică fiind numitorul comun al adolescenților de secol XXI, fie ei americani sau europeni.

Tulburările psihice ale celor care deschid focul periodic în școlile americane, faptul că acești băieți au fost cu toții la momentul comiterii crimelor sub tratament cu substanțe psihoactive este bine cunoscut, doar propagandiștii aflați direct sau indirect pe statul de plată al BigPharma mai pot ignora această stare de fapt. Dar dacă firescul ignorat al masculinității băieților noștri izbucnește necontrolat după ani și ani în care i-am ignorat, după ani de propagandă de extremă stângă contrară naturii băieților noștri, să profite oare fetele și tinere femei de pe urma mediului în care ar trebui să se dezvolte sau să fie educate?

Activitatea doamnei Thunberg este constant atacată de presa conservatoare, fiecare gest al acesteia este criticat și este firesc să fie astfel căci contribuția doamnei Thunberg la distrugerea civilizației noastre este imensă, nu poate fi ignorată. Desigur, doamna Thunberg este un adolescent bolnav psihic, este o tânără precar educată ce repetă ce-aude în mediul de stânga format în jurul ei, criticii conservatori ai activității doamnei Thunberg trebuie că resimt pur și simplu milă față de persoana doamnei Thunberg, milă și compasiune oricât de mult le-ar repugna ideile cărora aceasta le face propagandă. Însă mila și compasiunea resimțită față de copil, adolescent și mai apoi față de un adult extrem de tânăr, mila față de omul bolnav psihic se poate ușor transforma în batjocură și ură pe măsura maturizării acesteia, pe măsură ce pagubele produse de ideile cărora doamna Thumberg le face reclamă vor distruge ireversibil libertatea și civilizația noastră. Deja o numim Sfânta Greta Trotineta, lucrurile nu au cum evolua în bine de aici înainte.

Dar sunt oare băieții înarmați cu mitraliere ce încearcă să distrugă mediul în care ar fi trebuit să găsească educație și prilej de dezvoltare, sunt oare fetele cu mintea desfigurată de ideile desprinse în școala publică – căci chipurile acestora desfigurate de vopseaua stridentă, de tatuaje și cercei sunt doar o reflectare a unor minți desfigurate – de vină pentru cascada de anormalitate ce se revarsă dinspre școli asupra restului societății noastre? Desigur că nu, nu copiii sunt vinovați, nici chiar școala nu este vinovată, în cele din urmă noi părinții suntem singurii vinovați pentru neglijarea copiilor noștri, pentru că am permis ca sistemul educațional să fie confiscat de ideologi ce dirijează o masă de leneși, perverși sau oameni fără deprinderi intelectuale – căci aceștia constituie imensa majoritate a profesorilor din școlile publice.

Cercetările statistice ne arată fără echivoc creșterea incidenței bolilor psihice în rândul populației tinere occidentale, nu știu să existe excepții în această privință. Desigur, faptul că acum intră în sfera patologicului comportamente altă dată firești, apariția unor boli controversate – inventate parcă pentru a crește vânzările BigPharma – precum așa numita ADHD, adică tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, nu poate decât să contribuie pozitiv la exploziile statistice de care pomeneam mai sus. Însă dincolo de gonflarea din considerente comerciale a suferinței și implicit a statisticii, nu putem să nu observăm starea precară a tinerei generații, suferința este reală, mă tem însă că soluțiile nu sunt la îndemâna medicilor psihiatri.

Suntem ceea ce suntem, suntem occidentali și trăim în bunăstare și civilizație în primul rând pentru că am învățat să ne înfrânăm, am învățat să amânăm consumul, am economisit, uneori cu prețul vieții celor mai slabi dintre noi, am învățat să așteptăm și să culegem roadele sacrificiilor noastre. Ceea ce în termeni economici numim preferință temporală ne definește ca civilizație căci am devenit civilizați atunci când am învățat să nu ne atingem pe parcursul iernii de semințele recoltei viitoare, a fost o lecție grea, au supraviețuit doar aceia dintre noi care și-au însușit-o. Acest mod de a ne raporta la chestiuni ce implică preferința temporală ne-a definit ca civilizație și ne-a adus către incredibila bunăstare și civilizație de care ne bucurăm astăzi. Nihilismul implicit al unor personaje precum Keynes nu a distrus doar cultura occidentală ci a subminat mai ales fundamentele economice ale acesteia. Am dat înfrânarea și cumpătarea pe carpe diem, mii de ani de evoluție au fost șterși cu buretele într-o perioadă incredibil de scurtă de timp. Dacă până la Keynes preferința temporală era una scăzută, dacă până la Keynes știam să economisim căci încă ne aminteam oarecum evanescent să echivalăm Sodoma și Gomora cu o preferință temporală crescută, dacă până la Keynes știam să amânăm clipa consumului, acum Occidentul se decivilizează în ritmuri de carpe diem, am adoptat o preferință temporală crescută, am ajuns nu doar să nu economisim, ci trăim împrumutându-ne dintr-un viitor ce nu ne mai aparține. Doamna Thumberg este urmașa unor oameni care au devenit prosperi economisind, renunțând, amânând consumul în vederea unor câștiguri ulterioare care să răsplătească sacrificiile făcute astăzi. Ca și toți ceilalți europeni ai căror străbuni sunt chiar născuți în Europa, doamna Thumberg are cumpătarea în sânge, ar fi imposibil să fie altminteri, cumpătarea era, până de curând, condiția necesară pentru a supraviețui. Generație după generație strămoșii doamnei Thumberg au evitat să se atingă de semințele viitoarelor recolte, au învățat că dacă o vor face vor muri de foame în timpul iernii următoare. Morala aspră a fost înlocuită într-o perioadă incredibil de scurtă de timp cu dezmățul nihilist de tip carpe diem. Pentru nordici punctul de inflexiune trebuie că a fost undeva în anii ‘60 ai secolului trecut, faptul că doamna Thumberg simte că ceva este în neregulă, că viitorul este sumbru, că trăim distrugând secole de civilizație este firesc, în cele din urmă doamna Thumberg este o urmașă a propriilor strămoși. Sigur, diagnosticul pus de un adolescent educat în școala publică nu are cum să nu fie greșit însă meritul doamnei Thumberg constă tocmai în faptul că simte că este ceva profund în neregulă cu noi și cu civilizația noastră. Doamna Thumberg este printre copiii buni, trăiește într-un oraș splendid construit cu sute de ani în urmă deși află la școală că propria civilizație este una a exploatării și a păcatului. Vede zilnic catedrale înălțate de credința și munca disciplinată a propriilor strămoși deși află zilnic la școală că este urmașa unei civilizații exploatatoare și criminale care trebuie să dispară pentru a fi înlocuită cu un paradis egalitarist terestru. Este meritul doamnei Thumberg că a sesizat discrepanța între realitate și ideologie, consecințele firești ale acestei discrepanțe ireconciliabile au ajuns să fie tratate ca boală psihică, acest din urmă fapt fiind o rușine și o abominațiune de care doamna Thumberg nu este în vreun fel responsabilă. Până la urmă doamna Thumberg este un copil, ar fi trebuit să punem în acord realitatea cu programa școlară, noi adulții suntem în totalitate responsabili de dezacordul dintre ceea ce se învață în școli și realitate, suntem întru totul vinovați de consecințele asupra sănătății psihice a copiilor noștri rezultate din acest dezacord.

Asemeni doamnei Thumberg cei mai buni, mai integri și mai inteligenți dintre copiii noștri se pierd în boală psihică, refuz al realității intermediat de droguri sau de ideologie. Nu este vina lor, este vina ideologilor ce pângăresc educația mai peste tot în Occident. Este vina noastră a părinților că lăsăm să li se întâmple asta propriilor copii, este vina tuturor, doar a copiilor nu este. În absența copiilor inteligenți și integri, în absența celor decimați de boală psihică, de droguri sau de alte escapisme, pe care ca om deja în vârstă nu am cum a le cunoaște, viitorul civilizației noastre va fi scris de cei din eșalonul doi, de conformiști, de mediocrități maleabile, va fi scris de adaptabili și de conformi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.