Mizeria conservatorismului românesc

Ovidiu Tânjală

Putin a făcut exact ceea ce ne-a avertizat că va face.

….

Orice am putea gândi despre dl. Putin acesta nu este vreun Stalin. Nu a ucis milioane și nu a creat Arhipelagul Gulag.

Nu este nici irațional precum ne spun unii experți. Nici nu vrea un război cu SUA care ar fi mai rău decât un dezastru pentru ambele părți.

Un om rece, nemilos și realist dl. Putin este un naționalist tradiționalist și un patriot rus ce caută să păstreze statutul Rusiei ca mare putere așa cum aceasta fost și cum crede că Rusia ar putea din nou să fie.

Rândurile de mai sus nu sunt scrise de vreun apologet al comunismului, sunt scrise de doar câteva ore de un american de dreapta, de un om care a făcut parte din administrația Nixon, de Patrick J. Buchanan un anticomunist american, membru al uneia dintre cele mai anticomuniste și mai de dreapta administrații americane. Editorialul scris de domnul Buchanan se intitulează semnificativ Am provocat noi (americanii) războiul lui Putin în Ucraina?

Uniunea Europeană trebuie să recunoască faptul că dilatarea birocratică și subordonarea elementului strategic față de politica internă în negocierea relației Ucrainei cu Europa au contribuit la transformarea negocierilor într-o criză. Politica externă este arta de a stabili priorități.

Rândurile de mai sus fac parte din editorialul tradus de Evenimentul Zilei de astăzi scris de dl. Kissinger, coleg cu domnul Buchanan în aceeași administrație Nixon.

Nenumărați intelectuali și politicieni ai dreptei anticomuniste văd situația mai mult sau mai puțin similar cu modul în care o văd cei doi membrii ai administrației Nixon. Lista este lungă, prea lungă pentru a fi inclusă în acest text, îi include pe Paul Craig Roberts (administrația Reagan) dar și mai tinerii Carlson Trucker sau Steve Bannon.

Cu alte cuvinte americanii se raportează în mod ideologic – așa după cum din păcate este firescul timpului nostru – la conflictul ucrainean. Cu mai mult sau mai puține nuanțe, dreapta anticomunistă, dreapta ce-l detestă pe dl. Soros, dreapta ce detestă obligativitatea măștilor sau a vaccinurilor este practic de partea rusă, stânga post modernă iubitoare de comunism bun (Lenin, Troțki, Castro etc eventual Mao dar nu Stalin), iubitoare de dl. Soros, de măști și de vaccinuri este de partea ucraineană. De ani și ani de zile, în mod constant și fără răsuciri de poziție, dreapta americană este de partea Rusiei în conflictele pe care aceasta le are cu globaliștii de diverse denominațiuni, editorialele și pozițiile publice ale diferiților intelectuali conservatori stau mărturie acestui fapt. Chestiunea este dincolo de dispută, este un fapt pur și simplu.

Nu neapărat faptul că dreapta americană are anumite poziții, ci propriul interes ar trebui să prilejuiască momente de reflecție conservatorismului românesc, asta cu atât mai mult cu cât istoria noastră cuprinde episoade ample atât ale relației cu Rusia cât și ale celei cu Ucraina sau cu fosta Uniune Sovietică. A decela componenta sovietică, rusească sau ucraineană este important pentru orice intelectual, cu atât mai mult pentru unul ce se consideră ca aparținând dreptei politice. Iar dacă conservatorii români nu sunt în stare să vadă care este interesul populației românești, le poate fi de ajutor faptul că stânga postmodernă demonizează sistematic pozițiile autentic conservatoare, o eventuală revoltă a domnilor Mîndruță, Tudor, Barna, Andreescu, Popescu etc va le fi utilă pentru a afla dacă au ajuns la concluzii conservatoare în chestiuni importante de politică externă. Unanimitatea conservatorilor români în chestiunea rusă, de partea stângii progresiste, a stângii globaliste postmoderne este pur și simplu rușinoasă intelectual, oricât de mult am crede că vedem de aproape mai bine Rusia decât o văd americanii de peste Ocean, ar trebui ca dreapta românească să-și amintească că nu a avut nicicând sofisticarea intelectuală a dreptei americane și că, în cele din urmă, nu a fost niciodată la putere după 1989 în vreme ce domnul Bannon a fost artizanul recentei victorii a domnului Trump în penultimele alegeri americane. Oricât de multe păcate credem că suntem în stare să-i găsim domnului Bannon, o minimă prudență pozitivistă ar trebui să ne facă să-i evaluăm cu nepărtinire poziția în chestiunea rusă.

Oare nici un om aparținând așa zise drepte românești nu și-a imaginat ce vor fi gândit românii din Buceac sau Bucovina – atâția câți au rămas – atunci când vor fi văzut că practic toată lumea politică românească i-a abandonat statului ce-i oprimă în prezent? Indicele libertății economice ne arată Ucraina ca fiind printre cele mai opresive țări din lume pe un scandalos loc 130, în spatele Rusiei aflată, de asemenea, pe un rușinos loc 113 și cu mult în spatele României aflate pe o deloc onorabilă poziție 47.

În ce mă privește aparțin unei minuscule minorități, aceea a liberalilor clasici. Judecăm situațiile de politică externă la fel de dogmatic și de ideologic precum stânga comunistă, tindem să fim mai schematici decât conservatorii, credem că o condiție importantă a libertății este fragmentarea politică. A crea o lume fragmentată în care globalismul troțkist dorit de stânga postmodernă să fie imposibil este principalul nostru interes în această chestiune, o cât mai mare fărâmițare politică fiind poate cel mai important criteriu în judecarea unei situații precum cea ucraineană. Poziția liberal clasică nu este importantă electoral, ar trebui însă să le fie utilă prietenilor noștri conservatori atunci când aceștia au epuizat restul modalităților de analiză a unei chestiuni de politică externă.

Domnul Puțin este nemilos, am aflat-o de la domnul Buchanan încă de la începutul acestui text dacă cumva nu o știam dinainte sau dacă imaginile pe care le vedem pe ecrane nu ne-au convins deja de această chestiune. Dar cum am putea cataloga faptul că vestul a trimis arme ucrainienilor chiar până în ajunul începerii conflictului, asta deși știa că acesta este iminent? Să fi avut oare vreo speranță că Ucraina poate rezista asaltului rus? Ce fel de conservator este domnul Johnson atunci când îngreunează reconcilierea dintre frați punând un munte de cadavre între aceștia?

Războiul este sănătatea statului iar un stat pleznind de sănătate va fi întotdeauna dispus să ne calce în picioarele cailor atunci când protestăm în fața parlamentelor, ca liberali clasici și conservatori ar trebui să avem cu toții bine întipărit în minte acest adevăr. De la Vandeea, războaiele napoleoniene, cel franco-prusac, primul și cel de-al doilea război mondial, războiul a fost folosit pentru a distruge nu doar vieți ci și pentru a ne răpi libertatea. Este întotdeauna înțelept să disprețuim războiul ca și pe aceia ce-l folosesc. Dar la fel de înțelept este să înțelegem și cine sunt aceia care pornesc cu adevărat un război, se prea poate ca acesta să fi fost deja început cu multă vreme înainte ca prima împușcătură să ne fi risipit iluzia păcii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.