Despre modă și pantaloni

Presa occidentală este inundată de articole referitoare la așa zisa represiune a oficialităților chineze împotriva celor numiți ”sisi men” adică împotriva personajelor ce exhibă în public imaginea unei masculinități în cel mai bun caz îndoielnice, împotriva celor având o imagine îndepărtată de cea a bărbăției tradiționale. Pravda zilelor noastre – The New York Times – ce militează de ani de zile pentru distorsionarea firescului sexualității umane a publicat un articol de opinie în care le prevede chinezilor un viitor sumbru tocmai din cauza suprimării patologiei sexuale.

Ascensiunea Chinei ca supraputere este incontestabilă, toată lumea – inclusiv The New York Times – pare să fie de acord că într-un interval de mai puțin de un deceniu – prin 2028 – economia chineză o va depăși pe cea americană.

În acest context este amuzant de remarcat că The New York Times pare că a ajuns să-și creadă propria propagandă potrivit căreia sexualitatea degenerată trebuie să aducă după sine progres economic. De ani de zile gazeta de stânga americană a uitat clasică a rețeta progresului economic așa după cum a fost descoperită de Adam Smith

Prea puțin este necesar pentru a transforma o societate aducând-o dinspre negurile barbariei către cel mai înalt nivel de opulență în afara păcii, taxelor mici și a unei administrări tolerabile a actului de justiție. Tot restul este urmarea cursului natural al evenimentelor.”

Adam Smith (1723-1790)

Rețeta de mai sus a fost aplicată cu succes de nenumărate ori în ultimii două sute de ani, din Anglia până în Singapore, din Germania și până în Hong Kong. Țări precum China, Vietnam, Cambodgia sau Georgia au renunțat la Marx și, aplicând înțelepciunea lui Adam Smith, au pornit în marșul spre bunăstare chiar în timp ce The New York Times propovăduia opusul rețetei lui Smith anume războiul perpetuu, taxele mereu mai mari, o justiție ce oscilează ideologic între delăsare și iacobinism.

SUA nu au mai avut parte de pace de prin vremea președintelui Reagan. Creșterea taxării directe a putut fi oarecum evitată în ultimele decenii – deși The New York Times a fost mereu pentru taxe mai mari – tocmai pentru că taxarea directă a devenit desuetă de vreme ce guvernul a învățat să taxeze indirect tipărind monedă. În ultimii cincizeci de ani tipărirea de monedă – o formă modernă a taxării – a fost abuzată de fiecare administrație, fie ea republicană sau democrată, fără nici un fel de excepție. Justiția a fost politizată – statul abdicând de la datoria elementară de a face ordine pe străzi așa după cum am văzut în cursul protestelor minorităților rasiale și ale extremei stângi de-a lungul anului 2020 dar și de la datoria de a apăra proprietatea așa după cum vedem și în ziua de azi căci proprietarii de magazine sunt lăsați în voia bandelor organizate de negri ce, în numele unui soi de justiție retroactive, găsesc potrivit să jefuiască pur și simplu magazinele de lux sau marile centre comerciale. Pe de altă parte, în numele egalității, legea este pervertită pentru a evacua din cultura occidentală cutumele legate de diferențele firești dintre sexe, legea a fost pervertită pentru a permite reparații retroactive în numele unor crime reale sau imaginare întâmplate acum sute de ani, un iacobinism al egalității în numele rasei și al sexului face ca viața omului de rând să devină din ce în ce mai artificială și mai nefirească.

Reacția de apărare a societății chineze față de singurele produse de export de care Occidentul mai este capabil – degenerarea și agresiunea – este firească, în cele din urmă chinezii sunt încă săraci, deocamdată sunt interesați să se îmbogățească, mai au timp să degenereze. Din păcate pentru societatea chineză, decizia de a cenzura personajele efeminate este pur și simplu o hotărâre a comuniștilor chinezi, o eventuală prăbușire a comunismului chinez va pune în discuție și astfel de hotărâri, făcute nu în numele ideologiei comuniste ci mai degrabă împotriva acesteia. Este notoriu faptul că pentru noi românii prăbușirea comunismului a adus după sine legalizarea avortului, interzis în ultimii ani ai comunismului românesc. Avortul a fost pentru prima oară legalizat în Uniunea Sovietică, legalizarea avortului este comunism în forma sa cea mai autentică. O jumătate de secol de comunism a fost suficientă pentru ca noi românii să nu mai putem distinge binele de rău, firescul de nefiresc, interzicerea avortului ne-a părut o chestiune legată de ideologia comunistă și nu firescul unei societăți civilizate. În contextul de mai sus, grafica articolelor apărute în presa occidentală este elocventă, apar afișe propagandistice comuniste pentru a echivala firescul masculinității cu maladia comunismului de rit vechi.

Chestiunea interzicerii publicității făcute în media chineză bărbaților efeminați pare a fi o chestiune străină de preocupările noastre imediate, neinteresantă pentru noi românii. Din păcate nu este așa, ca bărbat și părinte al unui fiu am în mod constant probleme în a-mi găsi îmbrăcămintea potrivită, în a-i găsi fiului meu îmbrăcăminte decentă. Deocamdată am descoperit un magazin destul de exclusivist de îmbrăcăminte de munte ce vinde pantaloni care, tocmai pentru că sunt destinați mersului pe munte, nu au cum să nu respecte o minimă funcționalitate anatomică și fiziologică, acesta fiind poate unul dintre puținele motive pentru care-i consider – în ciuda materialelor uneori nefirești și a prețurilor piperate – decenți și firești. Cel mic se joacă în curte purtând pantaloni de sute de lei, eu am ajuns să mă duc zilnic la slujbă în pantalonii cu care urc pe munte, doar un piolet îmi lipsește în laterala rucksack-ului. Chiar și la botezul celei mici tot gata de escaladă am fost, în orașul meu de provincie nu mai există croitori care să facă pantaloni la comandă, prefer să mă îmbrac în pantaloni de mers pe munte decât în așa zisele creații ale degeneraților ce se pretind a fi designeri de modă. Căci corpul uman are o eleganță intrinsecă, atunci când nu îmbrăcăm haine parcă făcute să ne fie imposibil să ne reamintim că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu nu avem cum să nu fim eleganți. Orice haină de munte este mai elegantă decât haina făcută de cel care vrea să ne fie imposibil să recunoaștem în noi înșine modelul după care am fost creați.

În context este poate util să ne reamintim că dl. Botezatu ar trebui să trăiască din croitorie, inclusiv din croitul pantalonilor, din păcate pentru noi toți trăiește mai degrabă din vândutul testelor de răceală către școlile românești. Ca liberal clasic ar trebui să mă închin în fața deciziilor pieței, aș face-o dacă aș crede că pantalonul clasic lipsă din magazine este un fenomen economic. Din păcate, așa după cum vedem mai sus, răul are acces la multiple posibilități de finanțare, dispariția normalității din croitorie și modă nu este un fenomen economic ci unul politic și cultural.

Deși am trăit o vreme în extremul orient mă consider ca fiind un produs al civilizației occidentale, nu-mi imaginez propria viața în afara spațiului cultural occidental. Sunt conștient că civilizația căreia îi aparțin dispare cu repeziciune, mă gândesc chiar că în ultima etapă a propriei vieți voi citi eseuri, eventual traduse din chineză, despre modul în care s-a autodistrus occidentul. Nu voi fi deloc surprins să regăsesc la loc de cinste, între cauzele autodistrugerii noastre, imposibilitatea de a găsi niște pantaloni clasici pentru copii și adulți. Și tocmai pentru că cred cu tărie că o pereche decentă de pantaloni poate însemna diferența între neant și supraviețuire mă gândesc că merită să le cumpărăm fiilor noștri un pantalon care să le vină bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.