Despre brutalitate și frică

Pe urmele lui von Mises am arătat în săptămâna care a trecut faptul că polilogismul, anume credința că rațiunea și logica nu sunt universale, reprezintă nucleul credinței marxiste. Socialismul internațional al domnilor Lenin și Stalin, socialismul național al domnilor Mussolini sau Hitler sunt particularizări de secol XX ale crezului polilogic marxist după cum ecologismul sau covidoștiința sunt particularizări de secol XXI ale aceluiași crez marxist.

Polilogismul elimină necesitatea de a fi creatori, atenți și riguroși căci face critica propriilor idei imposibilă. În momentul în care un economist explică imposibilitatea funcționării unei economii socialiste nu ideile acestuia sunt analizate, este însă denunțat interesul ideologic al acestuia. Marx a născocit polilogismul pentru că nu și-a putut adapta ideile la teoria ricardiană a costurilor comparative. În consecință marxiștii pot să-l ignore pe Ricardo pentru că acesta era un burghez, nu un proletar. Iar în bună tradiție marxistă, polilogismul este unealta pe care național socialiștii germani o pot folosi pentru a-l denunța pe Ricardo care, evreu fiind, nu are cum să creeze teorii economice valabile pentru arieni. La fel, naționaliștii germani îl pot ignora pe Ricardo pentru că este englez etc. Dacă criticăm stupizenii pseudoștiințifice precum ideea că bioxidul de carbon este un poluant ce ne pune tuturor viața în primejdie trebuie că suntem pe statul de plată al companiilor din industria petrolului, ideile noastre nu sunt analizate, istoria geologică a planetei noastre este întru totul ignorată, ideologia încălziristă este ermetică, imună la critică tocmai pentru că cei care critică – prin însuși fapt că îndrăznesc să pună sub semnul întrebării credința oficială – se autoexclud și descalifică, se situează în afara mișcării ecologiste care, cu toții știm, are menirea de a ne salva planeta. Iar dacă criticăm oricare dintre inepțiile științei covidoase nici măcar premiul Nobel sau faptul că am inventat tehnologiile pe care coronadictatorii le folosesc pentru a ne lua libertatea nu ne pot apăra de acuzația că suntem neștiințifici și lipsiți de competență într-ale științei covidoase. Nu ideile sunt analizate ci aderența la grup, orice critică devenind ilegitimă din momentul în care am fost excluși din cercul de inițiați într-ale științei covidoase. Așa zisul consens științific, consensul științific polilogic, este o fraudă și un abuz, nimic altceva.

Este important să subliniem faptul că deși polilogismul face imposibilă dezbaterea științifică există un imens spațiu între știința economică și unul încă și mai mare între științe precum fizica și chimia sau medicina pe de o parte și decizia politică pe de o altă parte. Orice ne-ar spune știința economică, orice ne-ar spune fizica, chimia sau medicina, modul în care implementăm concluziile științei în legislație este în întregime alegerea noastră, o facem în funcție de valorile și de prioritățile noastre. Dacă etilismul sau fumatul dăunează sau nu sănătății noastre este o chestiune pe care știința medicală o poate dezbate. Însă independent de concluziile la care ar ajunge medicii în chestiunea băuturii sau a țigărilor nu înseamnă că concluziile conclavurilor medicale sunt implementate automat în legislație. Este falsă, abuzivă și denigratoare pentru știință ideea stranie că laboratoarele de cercetare au vreo competență în elaborarea legilor sau că elaborează în mod legitim legislație. Oricât de buni biologi, medici, fizicieni sau chimiști am fi nu putem decide în locul omului de pe stradă modul în care acesta dorește să gestioneze riscurile, putem cel mult să-l informăm asupra concluziilor noastre. Chiar dacă ideea absurdă că bioxidul de carbon provoacă încălzirea globală ar fi adevărată, asta nu înseamnă că omul de știință care a descoperit grozăvia are vreo competență specială și cu atât mai puțin că este îndrituit să ne impună distrugerea industriei pentru a evita încălzirea planetei. Planeta a fost mult mai caldă în trecut, Siberia poate redeveni în sfârșit primitoare, decizia asupra modului în care ne trăim viețile nu-i aparține vreunui om de știință indiferent cât de mult și-ar dori acesta să o aibă. La fel, un expert în biologie moleculară poate să ne spună diverse chestiuni interesante sau mai puțin interesante despre o proteină sau o alta dar asta nu-i conferă vreun soi de competență specială pentru a ne spune cum să ne trăim viețile, dacă avem sau nu voie să respirăm în voie pe stradă. Deciziile politice au o componentă științifică adesea insignifiantă, în mare parte o decizie politică este o judecată de valoare și nu o judecată științifică.

Iar atunci când în mod fals și abuziv prezentăm decizii liberticide precum cele luate în ultimii ani de guvernele de pretutindeni ca fiind decizii științifice, neutre valoric, înseamnă doar că vrem să evităm dezbaterea asupra valorilor care au stat la baza deciziilor respective. Este o fraudă și un abuz ce nu are vreo legătură cu vreo știință, este o fraudă și un abuz în strânsă legătură cu propriile noastre valori.

Să recapitulăm cele de mai sus: polilogismul face dezbaterea științifică imposibilă, propriile valori având prioritate atunci când dezbatem un subiect care aparține în mod legitim științei indiferent dacă acesta este căutarea unui răspuns la întrebarea dacă tipărirea de monedă este pro sau anticiclică, dacă bioxidul de carbon este sau nu un poluant sau dacă dezbatem asupra modului cel mai potrivit în care putem trata o viroză sau o pneumonie. Pe de altă parte, folosim pseudo concluzii științifice viciate în modul descris mai sus pentru a impune asuprea societății legislație care încorporează propriile valori ambalând legile ca fiind doar concluzii științifice și nimic altceva. Este o fraudă dublă, nimic altceva.

Faptul le permitem unor decidenți brutali să ne doftoricească și nu le amintim acestora de chestiunile evidente prezentate mai sus este stupefiant, presupun că ține de brutalitatea decidenților. Da, frica poate să ne închidă gura, cu fiecare restricție, cu fiecare repliere fricoasă, decidenții descoperă că brutalitatea poate fi un mod comod de a conduce o societate. Din nebăgare de seamă ne-am transformat societățile într-un carusel al brutalității și al fricii. Din păcate nu există decât un singur mod de a ieși din asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.