Majorități politice, majorități dincolo de politică

Deși mă consider a fi un liberal clasic nu cred pentru nici măcar o clipă că prezența în guvern a unor partide de stânga este ilegitimă, dimpotrivă. Sunt liberal tocmai pentru că chiar cred că un partid liberal poate îndrepta în modul cel mai eficient nedreptățile cu care se confruntă omul sărac, asta deși nu cred să existe motive pentru care nedreptatea să nu poată să fie reparată și de un partid social democrat. Asuprirea celor lipsiți de apărare, oprimarea și înjosirea omului sărac sunt firescul societății românești ci în vreme ce capitalul este impozitat modic, impozitarea muncii este stratosferică și tocmai de aceea existența și participarea la guvernare a unui partid social democrat este cât se poate de legitimă. Astfel, dacă la formarea bugetului consolidat al României veniturile realizare din impozitarea profitului (15,31 mld lei) sunt infime față de cele realizate din TVA (53,44 mld lei), contribuții de asigurări (101,45 mld), salarii și venit (22,04 mld lei) și accize (27,82 mld lei) nu avem cum să nu vedem că existența și participarea la guvernare a unui partid social democrat este întru totul legitimă.

Cifrele de mai sus ar trebui mereu și mereu repetate, poate vor fi înțelese și de corporatiștii de tip USR atât de prezenți la manifestații fără miză de tip colectiv etc și atât de absenți la recentele manifestații în favoarea libertății. Sau poate că opiniile politice ale angajații corporațiilor sunt parte a procesului de optimizare fiscală, poate singurul domeniu în care firmele care-i angajează au o expertiză incontestabilă.

Cum am văzut mai sus capitalul este impozitat modic dacă referința este impozitarea aplicată muncii. Dar impozitele aplicate capitalului nu sunt neapărat mici în România, există țări care atrag capital aplicându-i impozite mai mici decât le aplicăm noi românii. Pe de altă parte ponderea cheltuielilor statului în economie ne arată în mod limpede că avem un stat supradimensionat, că o guvernare liberală este cât se poate de legitimă, că liberalii au multe de făcut pentru ca statul român să nu mai fie un balast care să ne împiedice în drumul către libertate și prosperitate. Faptul că nu reușim să atragem capital străin în ciuda taxelor mici ne arată că economia nu este liberă ci este supra-reglementată și tocmai aici o guvernare liberală ar trebui să-și dea măsura utilității publice.

Cu toate că cele de mai sus sunt cât se poate de adevărate, cu toate că am reușit să depopulăm țara penalizând munca așa cum nici o altă țară ex comunistă nu o face, cu toate că am reușit să nu culegem roadele impozitelor rezonabile aplicate capitalului tocmai pentru că avem o birocrație obeză și bizantină ce se folosește de reglementări inepte pentru a-și exercita în mod abuziv controlul asupra economiei, vestea noii alianțe dintre social democrați și liberali nu ar trebui să ne bucure, dimpotrivă.

Căci noul proiect social – liberal nu este menit să scoată salariații din iobăgia unor taxe pe muncă de 60%, nu este menit să reducă birocrația și reglementările, noul guvern social – liberal nu dorește să elibereze munca și capitalul permițând investirea eficientă a banilor, dincolo de interesele înalților birocrați ai statului și în absența reglementărilor de tot soiul. Libertatea, libertatea de a munci și de a ne investi banii munciți sau economisiți de generații este singura sursă de bunăstare, ar trebui însă să nu avem iluzii, noul guvern PNL-PSD nu se formează pentru a ne scăpa de povara taxelor pe muncă sau de povara ineptă a regulilor de tot soiul. Noul guvern pus la cale de liberali și de sociali democrați nu dorește decât asigurarea unei super majorități parlamentare la adăpostul căreia să poată să ne lipsească de libertate, fără ca să existe posibilitatea unor accidente în parlament precum respingerea în Senat a așa zisului certificat verde. Deja social democrații anunță renunțarea la cota unică fără să fi sesizat în prealabil că nu avem cotă unică, că munca este taxată peste 60% (40%+TVA+inflație+accize etc) iar nu 1% din cifra de afaceri sau 16% din profit după cum este taxat capitalul. În loc să ceară implementarea cu adevărat a cotei unice – adică aducerea taxării muncii la nivelul la care este taxat capitalul – socialiștii vor creșterea taxării muncii celor mai talentați și mai harnici dintre noi. Socialiștii nu observă că firmele au diverse facilități fiscale – sunt de exemplu scutite de impozitul din profitul reinvestit – în vreme ce familiile cu mai mulți copii nu se bucură de facilități fiscale într-un mod întru totul similar firmelor care se raportează cu seriozitate la propriul viitor. Nu, nu există dezbatere de idei care să ne facă mai liberi și mai prosperi, există doar interesul comun de a ne împila pentru viitorul previzibil înglodându-ne în taxe așa zis verzi, taxe pe muncă și pe proprietate. Nu libertatea ci dictatura medicală este motivația alianței social liberale, medici fără pacienți precum dl. Rafila sau dl. Arafat putând să dea frâu liber sadismului medical exersat în numele organizațiilor internaționale ale căror interese le reprezintă în România. Super majoritatea parlamentară nu este menită să strivească orice împotrivire a birocraților de tot soiul (guvern, sindicate, marile corporații) la reforma fiscalității muncii, la reformarea birocrației și a statului. Noua super majoritate este statul, metastaza etatistă diformă ce în expansiune necontrolată a trecut dincolo de birourile guvernului către spitalele noastre, către consiliile de administrație ale marilor companii private, către universități și firme de tot soiul, noua majoritate este pasul dincolo de politică, este pasul către totalitarismul zilelor de mâine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.