Penelism și liberalism

Îmi displace profund genul de intrigă dâmbovițeană în plină desfășurare aceste zile, de asemenea mi-e perfect indiferent dacă PNL va fi condus de dl. Orban sau dl. Cîțu. Atât dl. Orban cât și dl. Cîțu au condus cele mai libericide guvernări în ultimii 80 de ani. Asemeni guvernelor succesive conduse dr. Groza ambii au contribuit la aducerea la putere a marxiștilor din USR+, ambii au asigurat tranziția dinspre libertate către totalitarism, starea de urgență, permanentizarea stării de alertă, abandonarea populației în mâna unor orduri medicale interesate doar de putere, control și de bani toate s-au făcut cu contribuția egală a domnilor Orban și Cîțu. Atât dl. Cîțu cât și dl. Orban au îndatorat țara, au cheltuit din ce în ce mai mult, fără nici un fel măsură, politicile celor doi sunt identice căci este vorba de politica unui PNL ce-a renunțat cu totul la liberalism înainte de a fi devenit vreodată un partid liberal. Pot fi oarecari diferențe între cei doi la nivelul imaginii, de exemplu dl. Orban și-a cultivat imaginea unui bețiv simpatic în vreme ce dl. Cîțu pe cea a unui rocker ce-a experimentat cam tot ce se putea experimenta. Dacă am ajuns să valorizăm pozitiv etilismul și abuzul de psihotrope înseamnă că ambii nu au făcut vreodată ceva pozitiv, demn de-a fi menționat într-o discuție politicoasă.

Dar într-una din zilele trecute am citit un text de campanie scris în favoarea domnului Cîțu în contextul bătăliei pentru preluarea șefiei PNL. A fost menționat numele lui Frédéric Bastiat, unul dintre cei mai importanți gânditori liberali, tradiția liberal clasică, școala austriacă de economie îl includ pe Bastiat între părinții fondatori. Oare ce legătură poate să fie între oricare dintre cei doi de mai sus – în cazul de față dl. Cîțu – și Bastiat?

Textul pro Cîțu aparține în mod evident tradiției liberale, nu este una dintre obișnuitele elucubrații progresiste cu care ne-a obișnuit dr. Gorghiu sau alți membrii ai conducerii PNL. Iar tocmai pentru că este un text bine scris, guvernarea domnului Cîțu și a PNL ar trebui analizată din perspectiva ideatică pe care și-o asumă, anume din perspectivă liberal clasică. Căci ultima dată când prin PNL au circulat idei liberale a fost în timpul domnului Patriciu – un mare liberal clasic – care a reușit să se îmbogățească cumpărând de la stat (român) o rafinărie etc pe care a vândut-o apoi mai scump tot la stat (kazah). În timp ce vorbea despre virtuțile proprietății private, ale justiției private (sic) dl. Patriciu a distrus și corupt, nu a lăsat nimic în urma sa iar acesta este un motiv în plus pentru care ar trebui să fim circumspecți atunci când politicienii pomenesc în public numele unor intelectuali precum Bastiat. Gânditorii liberali de secol XIX – un secol în care economia a crescut spectaculos – trebuie citiți pentru a învăța de la aceștia cum să guvernăm în secolul XXI, nu ar trebui invocați ca perdele de fum în spatele cărora să ne aranjăm afacerile de corupție.

Bastiat ne spune că legea poate fi pervertită pentru a fura cu legea în mână, anume pentru a lua cu legea în mână de la Ionescu pentru a-i da lui Popescu, Bastiat a văzut că popeștii se pot organiza pentru a instituționaliza acest furt, se pare că Bastiat a văzut funcționarea frauduloasă a sistemelor de asigurări sociale, de pensii sau de sănătate menținute în funcțiune și chiar extinse de PNL încă de acum aproape doua sute de ani. Bastiat ne mai spune că trebuie să fim atenți nu doar la efectele imediate și la cele evidente ale acțiunilor noastre dar trebuie să avem în vedere și efectele mai puțin evidente, cele care nu se văd la o privire superficială. Astfel Bastiat ne avertizează asupra distrugerii de capital provocată de lucrările publice – în acea vreme se numeau pur și simplu lucrări publice risipa nu era ascunsă sub acronime precum PNRR, PNDL etc.

Cu alte cuvinte în secolul XIX Bastiat știa deja ceea ce dl. Cîțu nu a aflat încă pentru că dacă ar fi știut ar fi guvernat cu totul altfel și asta pentru că dl. Cîțu a crescut cheltuielile guvernului (același lucru l-a făcut și dl. Orban). Liberalismul economic al unui guvern poate fi estimat dacă ne uităm la cheltuielile acelui guvern. Căci în epoca monedei fiduciare este în întregime posibil ca guvernele să crească cheltuielile dar să mențină scăzute taxele pentru a-și conserva popularitatea. Dar cheltuielile de azi sunt taxele sau inflația de mâine, taxele și inflația fiind modul prin care plătim în viitor pentru risipa de astăzi.

Iar liberalismul domnului Cîțu (ca și al domnului Orban dealtfel) poate fi estimat uitându-ne la cheltuielile guvernului, practic acestea au crescut de la 36% din PIB în vremea socialiștilor (iresponsabilitatea PNL nu-i face pe socialiști oameni responsabili decât în comparație cu PNL) la aproape 40% din PIB în vremea domnului Cîțu (respectiv 41% din PIB în vremea guvernului Orban). Cu alte cuvinte suntem mai socialiști decât pe vremea doamnei Dăncilă. Cred că orice pretenție de liberalism a PNL ar trebui abandonată în fața acestor cifre, cifrele sunt cifre, propaganda este propagandă.

PNL nu va deveni istorie din cauza luptelor fratricide din partid, din cauză că a distrus țara, din cauza nenumăratelor sale păcate. Pur și simplu PNL este de partea proastă a efectului Cantillon, este un soi de Iliescu-FSN al secolului XXI. Cu toții ne amintim că dl. Iliescu tipărea bani pentru a-și plăti pretorienii, îmi amintesc că pacienții mineri veneau cu bancnote nou-nouțe. Ni se spunea că avem o economie primitivă iar aceasta era una dintre cauze, inflația nu îmbogățea țintit o pătură selectă de oameni ci oameni cu bătături pe mâini puteau beneficia de pe urma ei – asta deși societatea pe ansamblu pierdea. Economia a crescut în complexitate, efectul Cantillon a început să îmbogățească cu dedicație și precizie grupuri mai mici din ce în ce mai selecte de oameni, intelectualii de curte – de la poney-ul roz la iahtul domnului Mîndruță – ca și elita financiară. Iar prin PNDL PNL devine anacronic, vrea ca inflația să finanțeze drumuri și poduri pe lângă fauna politică distribuită în teritoriu. Nu se va întâmpla asta, treizeci de ani de evoluție politică nu pot fi șterși cu buretele, concentrarea efectului Cantillon trebuie făcută spre buzunare selecte, marxiștii din USR vor corecta eroarea liberală, banii trebuie să intre în buzunarele faunei medicale și farmaceutice ca răsplată pentru farsa gripelor de sezon. Poate că mă înșel – pur și simplu nu-mi place intrigăraia politică – dar sensul efectului Cantillon acesta este: concentrarea bogăției calpe create de asimetria inflației și nu risipirea acesteia în teritoriu către eventuali baroni locali ce în viitor vor putea să se alieze cu plebeii. Ca orice marxiști usereii știu că trebuie să ascută contradicțiile interne ale capitalismului, să concentreze bogăția, cu mici excepții legate de firmele de consultanță deținute de dl. Barna vor folosi efectul Cantillon pentru a face întocmai asta. Pur și simplu PNL este de partea proastă a efectului Cantillon, chestiune de neiertat în sec. XXI.

Bătălia pe efectul Cantillon va continua și în următoarea perioadă, este amuzant și neinteresant cine o va câștiga. Iar dacă este o bătălie electorală în PNL ar trebui ca aceasta să fie un bun prilej pentru clarificări doctrinare, pomenirea lui Bastiat – un precursor al școlii austriece – ar trebui să fie de bun augur. Din păcate realitatea PNL este cam ca mai sus, penelismul este foarte diferit de liberalism, ar trebui să nu avem iluzii în această privință.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.