Socialismul, țelul milenarismului climatic și a celui covidos

Sunt născut la jumătatea lunii mai, știu cum trebuie să fie vremea de ziua mea, știu și cum nu ar trebui să fie vremea la jumătatea lunii mai. Ar trebui să avem mii de trandafiri în curte, ar trebui ca magnoliile să fi trecut de mult. Anul ăsta mai avem ceva magnolii înflorite, trandafirii nu au nici măcar bobocii formați. Ar trebui să umblăm în pantaloni scurți și tricouri dar anul ăsta avem încă instalația de încălzire pornită. Da, vremea este schimbătoare, se pare că anul ăsta avem parte de o primăvară neobișnuit de rece. Încălzirea globală pare că a luat o pauză, virusul chinezesc pare și el în repaos. Să profităm de acalmie pentru a înțelege mai bine chestiunea virusului și a încălzirii.

În primul rând nu putem să nu observăm faptul că virusul la modă dar și încălzirea sunt exaltate cam de aceleași persoane, virusul post modern de gripă și catastrofismul climatic au aceiași suporteri localizați în zona USR+ oriunde pe glob.

Faptul că virusul dar și încălzirea globală au același tip de susșinători nu este întâmplător căci ambele catastrofe ce ne amenință sunt susținute de dovezi științifice, de știință, mai precis de noua știință. Căci știința ne spune ce trebuie să facem pentru a evita extincția prin pandemie sau supraîncălzire globală. Iar adepții științei au cam același profil, sunt oameni raționali, sunt cu toții oameni care chiar cred în știință deși nu au învățat vreodată cu creionul în mână matematică, fizică, chimie sau biologie, sunt atei militanți, sunt oameni fără Dumnezeu chiar și atunci când îmbracă haine preoțești. Căci credința în știință pare a fi liantul ce-i unește, crizele de azi sau de ieri sunt chestiuni până la urmă contingente și neesențiale. Și nici nu ar putea fi altminteri căci după cum virusul chinezesc se încăpățânează să aibă o mortalitate asemănătoare cu cea a gripei iar în Antarctica este în continuare gheață (experții în încălzire globală spuneau că aceasta ar fi trebuit să se topească în totalitate cam acum zece ani) credința în noua știință ne permite să vedem că la orizont se adună norii negri ai valului patru al pandemiei, tot noua știință ne spune că încălzirea globală este de astă dată iminentă, că de astă dată totul și nu doar gheața se va topi, că Bărăganul va fi noua Sahară, că de vină pentru toate relele este capitalismul, omul vechi, biserica, consumul de carne, vaca flatulentă și mașina din fața casei, casa caldă iarna, că de vină ne sunt copiii, scutecele de unică folosință sau baia zilnică.

Iar pentru a ne demonstra că au dreptate se revarsă asupra noastră o avalanșă de date, statistici, studii toate menite a ne arăta că nu putem continua cu vaca, mașina, casa, cu copiii, cu spălatul, cu capitalismul, pescuitul, cu noi înșine așa cum suntem sau cu biserica noastră, cu industria și cu termocentralele. Iar toată maculatura, toate studiile, toate hârțoagele le numesc știință. Știință cu Ș. Căci noua știință este străină de tradiția științifică sau de silogism este o aglomerare de date statistice imposibil de verificat, imposibil de interpretat în absența recursului la memoria științifică, la istoria științei, în absența recursului la experiența trecută. Putem culege date pentru a demonstra opusul a orice a fost bine stabilit de cei dinaintea noastră, prin statistică putem invalida orice a fost demonstrat pe calea raționamentului. În cazul disciplinelor apriorice – economia sau matematica – cei dinaintea noastră aveau prostul obicei să identifice axiome de necontestat iar apoi să dezvolte teoreme din ce în ce mai complexe folosind ca instrument rațiunea, folosind silogismul. Teorema lui Pitagora sau legea cererii și a ofertei pot fi demonstrate astfel. Iar dacă este vorba de discipline experimentale – fizică, chimie, biologie etc înaintașii noștri porneau de la adevăruri simple pentru ca folosind multă matematică și multă rațiune, construind experimente din ce în ce mai complexe, să demonstreze legi universale. Cu răbdare, acuratețe, respect față de creație și adevăr oamenii de știință clasici descriau mecanismele care stau la baza proceselor naturale, căutau să înțeleagă legile care guvernau materia etc. Astfel am învățat să calculăm cu precizie poziția lunii, a astrelor, am deslușit – atât cât ne-am priceput – viața vegetală și animală, am descris modul în care respiră plantele și animalele, am înțeles mecanismul fotosintezei etc. Vechea știință era constrângătoare, riguroasă, totul era verificabil și reproductibil. Știința era universală, era aceeași pentru albi sau negri, ea la fel în Europa, America sau în Africa. Omul de știință clasic era un om ciudat, un om curios și în același timp riguros, un om nu rareori surprins de adevărul ce-l afla.

Nu sunt un istoric al științei, cred că dl. Edison a avut de gestionat primul conflict modern între adevărul științific și propriul interes. În ceea ce acum numim războiul curenților o disciplină apriorică – economia – a fost pusă în mod brutal și fără scrupule într-un conflict deschis cu o știință experimentală, fizica. Desigur au urmat experimente improprii și nefirești, tortură și crimă, consecințele le trăim și astăzi. Echipa domnului Edison – un om cu patru clase ce a construit poate pentru prima dată o întreagă echipă dedicată inovației – avea interesul comercial să impună folosirea pe scară largă a curentului continuu. Ing. Tesla, un om cu o educație europeană formală impecabilă a văzut eroarea, formația intelectuală l-a obligat să o vadă. Ceea ce-ar fi trebuit să fie o discuție mai mult sau mai puțin amicală deasupra unei foi de hârtie acoperită cu calcule matematice s-a transformat în experimente oribile pe animale și pe oameni, execuțiile prin electrocutare – folosite și în zilele noastre – sunt o reminiscență a unui război comercial ce n-ar fi trebuit vreodată să înceapă. Din fericire a fost multă matematică implicată – apropiată economiei din punct de vedere epistemic. Un semn al normalității unei epoci este victoria matematicii iar asta s-a și întâmplat în cele din urmă. Trăim în siajul acestui conflict, pierzătorii au inovat imens, câștigătorii n-au prea avut ce să inoveze. Au învățat să evite silogismul și raționamentul matematic, preferă studiile statistice cu concluzii predeterminate căci cine ar putea combate o cercetare statistică? Economia este pusă la fel de brutal la treabă, din păcate ne-am pierdut credința și decența căci doar credința și decența pot oferi resurse atunci când avem împotriva noastră implacabilele mecanisme ale economiei.

Am ajuns astfel să contrazicem pe baza studiilor statistice ceea ce se învăța în clasele primare, am ajuns să nu mai știm ce este fotosinteza, un mecanism cu feedback negativ, adică un mecanism ce se autoreglează. Am ajuns să credem că bioxidul de carbon – condiția vieții vegetale – este un poluant uitând că am trecut prin perioade de vegetație luxuriantă cu concentrații de sute de ori mai mari de bioxid de carbon, am uitat ce sunt combustibilii fosili – acum îi numim murdari – am uitat principiul al doilea al termodinamicii, am ajuns să credem că există energie regenerabilă. Toate aceste credințe sunt pur și simplu false, sunt supoziții a căror falsitate se poate demonstra într-un mod primitiv de simplu folosind vechea știință, știința clasică. Dar atunci când politicienii ne condiționează fondurile de afirmarea unor minciuni primitive nimic nu este mai simplu decât să reinventăm știința, să renunțăm la raționament, la suportul matematic și la silogism, să renunțăm la experimentul a cărui reproducere este accesibilă oricui în favoarea studiului statistic ce este prin însăși natura sa imposibil de reprodus. Știm că mâine sau poimâine vom fi discreditați și uitați dar nu ne pasă, suntem la modă astăzi, știm că minciunile pe care le punem pe piața zgomotoasă a minciunilor sunt doar tovarășe efemere de drum a minciunii supreme, a socialismului științific, adevărul suprem al tuturor minciunilor.

În cele din urmă noul om de știință nu este curios căci știe deja adevărul, căci există o ierarhie strictă a adevărurilor permise. Socialismul este minciuna adevărată, minciuna supremă ce nu suportă plural, restul minciunilor-adevărate sunt efemere victorii de etapă.

Modul în care se raportează la știință face ca stânga politică post-modernă de tipul USR să fie prietenă cu ambele cataclisme ce amenință omenirea. Deosebirile de comportament și de gândire între doamnele Munteanu, Cortez sau Thumberg sunt minimale, tustrei sunt personaje rebarbativ-isterice având pregătire științifică inexistentă și expunere mediatică maximă fiind reprezentative atât pentru milenarismul covidos cât și pentru cel climatic. Iar lipsa de onoare, de onestitate, credința fanatică că în numele credinței în socialism ne este permisă orice mizerie fac ca genul uman reprezentat cu cinste de cele doamne pomenite mai sus să prospere în politică și în noua știință.

Grămada de cadavre pe care ne-o pregătește noua știință este abia vizibilă deocamdată dar știm că există potențial, socialismul a ucis deja peste 100 de milioane de oameni iar dacă nu suntem cu băgare de seamă se prea poate să o înălțăm cu propriile trupuri sau cu cele ale copiilor noștri. Depinde doar de noi dacă alegem să înțelegem și să reacționăm la ce ni se întâmplă, să înțelegem jongleriile și frauda intelectuală. Virusul chinezesc, încălzirea globală sunt minciuni de etapă, minciuni oportuniste ce fac victime ca orice minciună. Sunt oameni care mor, oameni care suferă din cauza neadevărurilor legate de virus sau de încălzirea globală. Dar ecologismul, virusul, încălzirea, trassexualitatea etc sunt minciunile de etapă menite a ne face indiferenți față de orice minciună, minciuni menite să pregătească minciuna supremă, socialismul științific. Și depinde doar de noi să nu ajungem din nou aici.

1 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.