Pierdut clasă muncitoare. Găsitorului recompensă

Faptele sunt simple: în vreme ce muncitori români – minerii din Valea Jiului – fac grevă lumea bună a politicii românești este preocupată de orice altceva – inclusiv de eliberarea țiganilor petrecută acum 165 de ani – dar nu de oamenii care chiar muncesc în România.

Desigur, nu este nimic nou, stânga politică a renunțat de mult să-l reprezinte pe muncitorul obișnuit dar oricât de firească ar fi această chestiune în Occident este oarecum nefiresc pentru românul de rând să vadă dreapta politică – AUR +/- doamna Șoșoacă – încercând să capitalizeze nemulțumirea clasei muncitoare în vreme ce socialiștii de toate soiurile sunt ocupați cu diverse chestiuni stringente precum aniversarea dezrobirii țiganilor.

Relația dificilă a stângii politice cu munca, cu munca cinstită, este bine documentată de istorie -Arbeit macht frei – eliberarea prin muncă în zona germană sau reeducarea prin muncă în sfera de influență rusească sunt lozinci firești ale socialiștilor de toate nuanțele, sunt lozinci ce-au fost martore la moartea a zeci de milioane de oameni în lagărele de concentrare organizate de socialiștii ruși sau germani precum și în cele ale sateliților acestora.

Atunci când ideologia ne interzice să căutăm libertatea și excelența în credință sau într-altfel de transcendență, undeva dincolo de experiența imediată, vom sfârși prin a invoca munca în lozinci mobilizatoare mai plastice precum cele găsite de socialiștii de secol XX sau mai glumețe și mai sterile precum vedem prin birourile corporatiștilor de secol XXI. Căci nu este nici un fel de diferență între work smarter not harder sau team work makes dream work și Arbeit macht frei sau echivalentul rusesc. În cele din urmă nu văd de ce dl. Himmler nu ar fi putut trece zâmbind prin poarta de intrare în Auschwitz inscripționată excellence is not an act but a habit la fel după cum nu văd de ce dl. Beria nu ar putea intra mulțumit în Kolima văzând că pe poartă îl întâmpină sloganul a goal without a plan is just a wish.

Dacă am avut vreodată vreun sentiment pentru birocratul corporatist sau etatist acela a fost mila pentru faptul că celor doi le este inaccesibil sentimentul de deplinătate, de plenitudine randiană ce vine o dată cu munca cum se cade și bine făcută, sentiment accesibil nu doar celor mai creatori și mai inovatori dintre noi dar și chiar și celui mai umil dintre muncitorii manuali ce-și respectă cât de cât meseria. Iar mândria lucrului bine făcut, ce ne dă conștiința propriei valori și ne face să ne simțim ființe depline și lipsite de dorința de a fi egale cu cel de lângă noi, ne va face să ieșim din matricea egalitaristă a stângii socialiste. Acesta este motivul și nu vreun altul pentru care stânga modernă îi ignoră pe mineri, pe muncitori, pe omul care chiar muncește, pe omul demn și conștient de propria sa valoare. Și tot acesta este motivul pentru care stânga postmodernă a secolului XXI face orice pentru a distruge demnitatea celui care muncește punând laolaltă munca onestă și bine făcută cu aceea a prostituatei devenită în postmodernism lucrător sexual – sex worker. Acesta este motivul pentru care peste tot în occident taxăm munca la nivel de iobăgie lipsind lucrătorul de motivația ajungerii la perfecțiune în meșteșugul ce-l practică. Și tot acesta este motivul pentru care peste tot în occident preferăm să importăm populație din Africa sau Asia, acesta este motivul pentru care avem nevoie de minorități preferabil neajutorate și neproductive dar nu ne dorim oameni productivi și siguri de propria valoare.

Modul în care a fost gestionată greva minerilor și aniversarea dezrobirii țiganilor dă măsura regimului politic în care trăim. Pe umerii celor puțini care muncesc stau toate minoritățile celebrate și dependente de subvenții și de protecție. Geniul rău al statului modern, al statului social democrat, întrupat în propagandiști ce trăiesc din bani veniți din taxe, se poate să-i fi convins pe mineri că nu sunt eficienți deși plătesc 70% din ce muncesc ca taxe iar intervenția statului în economie face calculul economic imposibil în cazul energiei de orice fel. Primarul liberal al Devei ne spune că minerii ar trebui să muncească mai mult și mai bine. Ca aproape întotdeauna Ayn Rand ne reamintește că lucrurile sunt de fapt simple: Atlas nu are nici un fel de obligație de a susține pe umerii săi largi lumea, hărțuit și agasat de corul celor care pretind că au dreptul să beneficieze de munca sa Atlas poate pur și simplu să dea din umeri și să ia o pauză. Alternativa este Texas, eventual Deva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.