Fuierașul din Hameln

Povestea este cunoscută copiilor a căror părinți sau bunici mai obișnuiesc să spună povești propriilor copii sau nepoți, copiilor pentru care telefonul mobil este pur și simplu un instrument pe care adulți-l folosesc pentru a comunica chestiuni simple cum ar fi o listă de cumpăraturi. Copii educați de telefonul mobil ar fi bine să și-o însușească într-un fel sau într-altul, adulții care-au uitat-o ar face bine să și-o reamintească, este una dintre poveștile pe care ar trebui să le luăm cu noi în viața adultă.

Firul poveștii este relativ simplu. Orașul Hameln s-a umplut de șoareci și șobolani, invazia rozătoarelor neputând fi oprită în ciuda strădaniilor primăriei. Într-o zi un personaj îmbrăcat ciudat a venit la primărie și a promis să stârpească toate rozătoarele în schimbul unei sume de bani. A doua zi personajul cel ciudat a scos un fluier și a început să cânte. Șobolanii și șoarecii s-au strâns în jurul omului cel ciudat care i-a condus spre râul din afara orașului unde s-au înecat. Cum primarul nu a plătit suma de bani promisă ca plată a deratizării omul ciudat a scos din nou fluierul iar în jurul lui s-au strâns de astă dată copiii orașului. Cu toții au fost răpiți de omul cel ciudat, doar un copil șchiop nu a putut ține pasul cu vrăjitorul cel rău scăpând astfel de vraja muzicii.

Este important de subliniat că victimele vrăjitorului cel rău au fost copiii, anume cei mai lipsiți de experiență locuitori ai orașului. Încă și mai important de subliniat este că copiii care-au scăpat de magia muzicii au fost cei infirmi, nu cei inteligenți și talentați.

În 1922 Ludwig von Mises reacționează la revoluția bolșevică scriind o mică carte numită Socialismul. O analiză economică și sociologică. Von Mises relua ideea imposibilității calculului economic în socialism demonstrând că eșecul economiei socialiste va fi cauzat de haosul calculațional inerent ideii socialiste.

Povestea întregului secol XX este o notă de subsol a cărții lui von Mises. La mijlocul anilor ‘70 von Hayek lua premiul Nobel readucând în atenția economiștilor vestici ideea haosului calculațional în socialism. Este de notat că dacă Hayek a reușit să atragă atenția vesticilor asupra operei lui von Mises, economiștii aflați de partea mai puțin bună a Cortinei de Fier erau conștienți de problema descrisă de von Mises străduindu-se disperați să găsească o soluție. O soluție economică a problemei haosului calculațional descrisă de von Mises în 1922 nu a fost găsită până astăzi. Există însă o soluție politică, anume extinderea haosului la nivel planetar, distrugerea oricărei surse de ordine, haosul devenind astfel normalitatea de zi de zi. Domnii Troțki și Soros au înțeles asta, această înțelegere devenind principalul motiv pentru care stânga este în conivență cu miliardari globaliști precum domnul Soros.

Paradoxal, intelectualii estici au preluat ideile lui von Mises prin intermediul lui von Hayek fiind ignoranți asupra eforturilor economiștilor socialiști de depășire a probemei haosului calculațional. Milton Friedman scria că ”nici o altă persoană nu a avut o influiență atât de mare ca Friedrich von Hayek asupra intelectualilor din spatele Cortinei de Fier”.

Václav Klaus, Leszek Balcerowicz sau Mart Laar cu toții au citit von Hayek. A fost o lectură serioasă pentru oameni serioși care au câștigat bătălii serioase cu bolșevicii aflați încă la putere și apoi cu diverșii sfătuitori vestici dedulciți la socialismul occidental.

În toată această vreme intelectualul român paradigmatic era preocupat de meditația transcedentală, de diverse chestiuni onirice, incapabil să spună, pe urmele lui Orwell, că 2+2=4. După căderea comunismului a stat deoparte de adevărurile ignorate vreme de 50 de ani, a folosit farmecul specios al dilemelor pentru a destructura bunul simț, a destructurat, disecat și pângărit tot ce am fi putut redescoperi a fi adevărat, bun și frumos.

În urma personajului cu dileme rămân apropriații distruși de prea mult oniric, rămân schilodite generații întregi intrate cu forcepsul dilemei în malaxorul postmodernității.

Îmi amintesc că așteptam ziua de vineri, ziua în care dileme noi stăteau să apară. Am pierdut îngrozitor de mult timp. Totuși, am fost oarecum norocos, un IQ deficitar sau poate un accident de biografie (căci am fost multă vreme plecat din România) și am rămas în urmă, am scăpat de muzica din fluier și mi-am văzut, șchiopătând din ce în ce mai puțin, de treabă.

Asemenea mie sunt destul de mulți oameni, am scăpat doar cei infirmi, incapabili să vedem lumina domnului Soros. Faptul că nu suntem frumoși și inteligenți este tocmai pentru că, după 50 de ani de comunism, contraselecția operată asupra unor oameni foarte tineri de fluierașul cel rău a fost atât de eficentă. Faptul că un personaj precum doamna Dăncilă sau PSD au ajuns să ne reprezinte i-l datorăm în mare parte omului cu fluier, omul care i-a dus spre nicăieri pe cei mai buni dintre noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.