Doi lupi și un miel

Sunt un cetățean canadian care nu trăiește în Canada și ca urmare nu am votat la alegerile federale canadiene. Procedura de vot pentru cetățenii canadieni care nu trăiesc în Canada este extrem de greoaie, mi se pare că este firesc să fie astfel. Este necesară înregistrarea în registrul electorilor din străinătate, apoi este necesar ca plicul cu buletinul de vot să fie trimis de către autoritatea electorală la adresa de domiciliu din străinătate (nu se acceptă decât adrese fizice, sunt inacceptabile căsuțele poștale etc) urmând ca mai apoi votul să fie trimis înapoi în Canada.

Restrângerea dreptului de vot la populația care suferă efectiv consecințele votului este o chestiune de bun simț, îmi pare inacceptabilă crearea premizei pentru o acțiune ale cărei efect nu-l vom suporta noi înșine. Dacă votul conservator este în general interesat de consecințele electorale asupra comunității, votul stângii post moderne este un vot prin excelență ideologic, dezinteresat de comunitatea locală, un bun exemplu este insistența de a participa la vot a unor personaje precum dl. Coman, persoană care deși trăiește în SUA este interesată de alegerile din România.

Deși tind să fiu destul de critic cu patria mea adoptivă, țara în care am pierdut prea multă vreme plătind taxe stratosferice, țara mirifică pe care am văzut-o degradându-se de la an la an prin accederea stângii neo-marxiste la putere, nu pot ca să nu admir bunul simț anglo-saxon încă prezent pe ici pe colo în instituțiile canadiene. Modul în care se organizează votul în străinătate este o astfel de ocazie. Bunul simț este însă din ce în ce mai diluat, este sub asalt, normalitatea este oarecum evanescentă, dispariția spiritului anglo-saxon este o chestiune de (foarte puțin) timp.

Canada are un mare număr de cetățeni care, asemeni mie, trăiesc în afara Canadei. Goniți de taxe, am întâlnit mulți canadieni atunci când trăiam în locuri exotice precum Japonia sau Armenia, sunt foarte mulți canadieni care trăiesc în SUA. Pe de altă parte, există mulți cetățeni canadieni care, după obținerea cetățeniei canadiene, s-au întors în țările de origine. O infimă parte a acestor oameni votează în alegerile federale canadiene  tocmai pentru că este (încă) extrem de dificil să votăm, mai mult, costă bani pentru a o face (costul taxelor poștale).

 

Există însă evoluții recente care sunt contrare tradiției canadiene. Dreptul de vot în alegerile federale pentru cetățenii care au petrecut mai mult de cinci ani în afara Canadei a fost acordat recent printr-o decizie a Curții Supreme, înainte de asta în alegerile federale nu puteau vota cetățenii care au plecat de multă vreme din Canada tocmai pentru că se subînțelegea că nu sunt direct interesați de evoluția situației din Canada.

De asemenea, a fost recent acordat drept de vot al deținuților din închisorile canadiene, este vorba de o decizie a Curții Supreme din 2002.

Tot de dată recentă este diluarea dreptului de vot al cetățenilor canadieni prin importul de cetățeni din alte culturi și din alte arii geografice, nu din cele tradiționale din care proveneau în trecut imigranții canadieni. Oameni care, asemenea mie, au plecat din țări distruse de propria iresponsabilitate sau din cauza iresponsabilității predecesorilor lor, au venit în masă în Canada pentru a vota și implicit pentru a dilua substanța votului vechilor cetățeni canadieni.

Este deci de observat că tradiția istorică presupune ca cei care votează să fie și cei care suportă consecințele votului. Înțelepciunea recentă este în răspăr cu bunul simț anglo saxon, se încearcă acordarea dreptului de vot unor oameni dezinteresați de problemele locale.

Din rațiuni de aritmetică însă, orice extindere a dreptului de vot înspre o categorie de oameni înseamnă implicit restrângerea dreptului de vot pentru alți oameni. Pe termen lung consecința este faptul că votanții cu adevărat interesați de problemele supuse votului vor renunța la vot tocmai pentru că va deveni din ce în ce mai irațional să voteze.  

Din punctul de vedere al stângii post moderne canadiene manipularea dreptului de vot este o chestiune lucrativă, recentele alegeri federale fiind practic câștigate în marile centre urbane, anume cele în care s-a făcut importul de imigranți non europeni.

În cele din urmă metodele practicate de stânga post modernă sunt marginal diferite de metodele domnului Stalin care ne spunea că nu doar oamenii care votează contează, contează și oamenii care numără voturile. Dacă dl. Stalin punea accentul pe a doua parte a ecuației, stânga post modernă mută accentele în prima parte a ecuației. Ecuația este însă aceeași.

Există însă și un alt mod de a aborda alegerile. Benjamin Franklin spunea că democrația este atunci când doi lupi și un miel votează ce să mănânce la cină. Libertatea este atunci când mielul bine înarmat contestă rezultatul votului. Acesta este motivul pentru care în ziua alegerilor prefer activități care nu presupun să-mi bag mâna în buzunarele aproapelui meu. Grădinăritul poate fi un bun exemplu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.