Prea puțin este necesar

Little else is requisite to carry a state to the highest degree of opulence from the lowest barbarism but peace, easy taxes, and a tolerable administration of justice: all the rest being brought about by the natural course of things.

Adam Smith (1723-1790)

Prea puțin este necesar pentru a transforma o societate aducând-o dinspre negurile barbariei către cel mai înalt nivel de opulență în afara păcii, taxelor mici și a unei administrări tolerabile a actului de justiție. Tot restul este urmarea cursului natural al evenimentelor.

Adam Smith (1723-1790)

Rândurile de mai sus datează din timpul vieții unuia dintre cei mai mari economiști clasic – liberali, este vorba de Adam Smith.

Deși turma de profesori din școlile publice are altă opinie, dezvoltarea explozivă a Angliei secolelor XVIII – XIX a fost urmarea faptului că sfaturile lui Adam Smith au fost bine înțelese. Spre deosebire de ororile iacobine petrecute în Franța, englezii au știut să caute perfecțiunea altundeva decât în actul de justiție. Revoluția păcii, a taxelor joase și a administrării tolerabile a justiției a avut aceleași consecințe în Germania, în Statele Unite, în Japonia, Taiwan, China, Vietnam etc. De prea multă opulență, din plictis, din incapacitatea de a-și gestiona propriul succes, Occidentul l-a descoperit pe dl. Marx și l-a uitat pe dl. Smith în vreme de diverse alte tări au avut sau au în prezent propria versiune a revoluției adamsmithiene. Exemplul cel mai la îndemână este China: în ultimii 50 de ani a fost pace în regiune, taxele sunt excepțional de mici în vreme ce dictatura Partidului Comunist a avut grijă să nu caute perfecțiunea în actul de justiție ci, contrar sfaturilor bine intenționate venite din Occident, s-a mulțumit să administreze tolerabil actul de justiție. Astfel, în vreme ce noi Occidentalii căutăm tot soiul de insondabile culmi ale justiției, legiferând varii drepturi ale homosexualilor, căutând absolutul în profunzimea toaletelor neutre din punct de vedere sexual, chinezii s-au mulțumit să-l lase în pace pe omul întreprinzător și să reprime cu duritate dizidența. Rezultatele se văd, China a devenit o țară puternică cu milioane de locuitori bogați. Din păcate pentru domnul Adam Smith, o cosmetizare s-a dovedit a fi necesară, o stranie pilozitate facială i-a apărut pe chip făcându-l vrednic să fie la loc de cinste în timpul congreselor Partidului Comunist Chinez. În cele din urmă nu tablourile ci ideile au consecințe.

Suntem sceptici în chestiunea României. Îngrijorător pentru noi este faptul că, după decenii în care ne-am închinat bărbii domnului Marx, nu suntem pe drumul unei revoluții adamsmithiene ci pe opusul acestui drum. Avem cele mai mari taxe pe muncă din Centrul și Estul Europei, muncim pentru stat mai bine de jumătate de an. Suntem într-o alianță militară care ne-a purtat soldații prin Bosnia, Afganistan sau Iraq. Mare parte din populație este convinsă că nu taxarea este marea problemă pe care o are România ci corupția, există un partid politic – USR – care militează deschis pentru iacobinism.

Cu alte cuvinte deși taxele sunt confiscator de mari în România, deși munca este taxată mai mult decât în orice altă țară din Centrul și Estul Europei, ne încăpățânăm să credem că nu taxarea este bariera noastră în drumul spre opulență, credem că corupția ne împiedică să devenim mai bogați. Asta în ciuda teoriei economice și a experienței istorice.

Din păcate noi românii avem o părere proastă despre teorie: obișnuim să zicem ”teoria ca teoria dar practica ne omoară”. Contrar înțelepciunii populare, ideile au consecințe, o teorie proastă are consecințe nefaste pe termen lung în vreme ce o teorie economică solidă, verificată istoric, ne poate ”transforma societatea aducând-o dinspre negurile barbariei către cel mai înalt nivel de opulență”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.