Excepționalismul românesc.

Filiala locală a uneia din cele mai mari patru firme de consultanță din lume a tocmai a produs un clasament al taxării muncii în tările Est Europene. Desigur, Deloitte, o firmă cu solide conexiuni la nivel guvernamental în România și oriunde altundeva în lume, nu poate fi suspectată a fi un think tank clasic liberal. Dacă articolul celor de la Deloitte arată destul de limpede dimensiunea sălbatică a taxării muncii în România comparativ cu restul statelor Central și Est Europene, suntem siguri că Deloitte a făcut tot cea a putut pentru a nu supăra prea tare autoritățile române. Astfel, analiza Deloitte nu pomenește de faptul că salariul este afectat de taxe precum TVA-ul de îndată ce vrem să-l cheltuim și de inflație dacă am vrea să economisim. Totuși, articolul Deloitte scoate în evidență singularitatea poziției românești în chestiunea taxării muncii: dacă în Estonia salariul minim este taxat la un nivel de 4% în Romania taxarea salariului minim este de 41,5%. Ungaria cu 34% este singura țară – în afară de România – care taxează salariul minim cu peste 30%. Dacă luăm în considerare un salariu de 1000 euro, departe de minim dată fiind regiunea, ierarhia se păstrează. De această dată Estonia taxează cei 1000 euro cu 13%, Ungaria cu 34% în vreme ce România păstrează nivelul de 41,5%.

Conform celor de la Deloitte situația este precum în tabelul de mai jos:


Nu dorim să speculăm prea mult asupra avertizării celor de la Deloitte, presupunem că consultanții firmei avertizează astfel autoritățile române asupra consecințelor unei taxări confiscatoare: depopularea, exodul populației salariale sunt consecințe ale taxării cu care politicienii români vor trebui să se confrunte în următorii ani.
În ce ne privește suntem mulțumiți de faptul că onorabilii domni de la Deloitte confirmă modul de calcul al taxării muncii detaliat într-un articol anterior. Este transparent faptul că singura diferență este că nu au inclus TVA-ul, inflația, costurile legate de taxele de proprietate, accize etc. Entuziasmant este că până și consultanții Deloitte au considerat ”contribuțiile” la sistemele de Sănătate și Pensii ca fiind taxe.
Tabelul de mai sus ne ilustrează excepționalismul românesc în toată hidoșenia sa: dacă estonienii se pot considera oameni oarecum liberi, noi românii trebuie să admitem că suntem în plin Ev Mediu, că suntem, mare parte dintre noi, iobagi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.